2.

Pentru ca exista momente in care crezi ca nu ai nimic,sau cel putin nimic concret,in care nici macar nu poti sa urlii pentru ca atunci cand o faci nu poti scoate niciun sunet,ramai tintuit in timp, cu sufletul deschis,vulnerabil ,dar care nu mai are vlaga pentru a mai scoate inca o vibratie sonora,oricat de mica,pentru ca a urlat de prea multe ori si nu a primit vreun raspuns.
Incerci din ce in ce mai tare sa tipi din rasputeri,dar tot nimic,incep in schimb lacrimile,iti invadeaza fata,vrei sa il simti langa tine,vrei sa il atingi si sa il strangi in brate,vrei sa ii simti rasuflarea calda cand afara sunt -10 grade,vrei sa zambesti doar pentru ca zambeste,vrei sa il faci fericit,vrei sa fii totul pentru el desi nu poti fi nimic,vrei sa crezi ca esti singura care conteaza,stii ca te minti dar iti place,niciodata nu ai depasit stadiul de poveste,se schimba mereu personajele si firul actiunii se schimba,dar tu ramai aceeasi,reiei la nesfarsit o poveste care stii sigur cum se termina,dar tot speri ca vei schimba sfarsitul pentru ca esti om si pentru ca ti-au cazut aripile, dar tot tinzi sa zbori.
Cand tac sa stii ca ma gandesc la tine.
Cand dorm sa stii ca visez cum ma tii in brate si simt ca am Cerul si Pamantul,Iadul si Raiul.
Cand zbor ,zbor spre tine.

Te vreau din ce in ce mai tare cu fiecare zi ce trece,cu fiecare minut in care nu ma suni,imi dau seama si mai tare cat imi poate fi de dor de tine.Imi place sa-mi amintesc de vocea ta seara la
telefon,imi place sa-mi amintesc discutiile nocturne,imi place sa-mi amintesc prima seara si cum m-ai facut de atunci sa imi fie dor de tine,imi place sa ma visez cu tine pe malul marii doar existand.Imi placi.
Imi pare rau ca nu am o farama din geniul lui Blaga sau Sorescu sa exprim ce insemni pentru
mine,dar niciun poet nu poate sa intreaca 2 simple cuvinte.

Te iubesc!

tu

nestavilite pofte de atingeri nocturne

Cumpara-ma cu o cafea

-Uhm,Buna
-Buna ziua,cu ce va pot ajuta?Va iau comanda acum?
-Mmm da,cred ca da,vreau,defapt imi doresc,o dragoste adevarata,o iubire pura care sa tina o
o vesnicie
-Imi pare rau,nu avem asa ceva pe stoc,nu pe un termen atat de lung,garantia noastra tine maxim
cativa ani.
-Dar... pe brosura scria ca aveti,era chiar oferta speciala
-Ah,da,dar nu ati cititce scria jos,mic cu steluta deasupra,uitati:"Nu garantam dragostea
adevarata si nici iubirea pura si sincera,doar sentimentul ca va fi asa.Nu ne asumam raspunderea
pe o perioada mai mare de 3 saptamani,garantia asigura doar obisnuinta pana la terminarea terme-
nului."Vedeti?
-Nu vazusem asta,am fost orbit de coloritul reclamei si de frumusetea promisiunilor,am uitat ca
fiecare contract are si note de subsol.Si,uhm,nu stiti unde as putea gasii asa ceva?
-Imi pare rau dar asta nu se mai fabrica demult,putem sa-ti oferim aventuri pentru orice anotimp,
sunt foarte frumoase cat dureaza dar au un defect de soft care lasa multe in urma si sterge multe date pentru relatii viitoare,lasa puncte negre si spatii necompletate.Sau,cu noul plan
tarifar la abonamente,ai si extraoptiuni diverse si minute internationale.
-Nu multumesc,incerc sa imi construiesc chiar eu,
-Nu cred ca veti reusi,am incercat si eu,de multe ori,si nu am mai ramas cu nimic,decat un vid.
-Nu vrei sa incercam impreuna?ai ochii frumosi,
-Cumpara-ma cu o cafea

a-min-ti-re

Veritasaga - Sentiment inselator
Asculta mai multe audio Muzica

Fiecare parte din inima mea sparta traieste prin amintirea ta,fiecare bucata cazuta neglijent intr-un colt de lume,formata din pixeli difuzi inca reflecta amintirea noastra,fiecare arhiva,fiecare cuvant,fiecare fisier in notepad sau word care il am de la tine,fiecare...fiecare casuta de mess ce se deschide...se deschide inutil,nu esti tu si nu vei mai fi tu,si chiar daca esti,nu esti cel ce ai fost.
Nu ai cum sa simti acelasi lucru de 2 ori,de fiecare data il simti diferit,prima data il simti mai intens,a doua oara exista regrete.
Se spune ca pe parcurs nevoile se schimba,ei bine,nevoia mea de tine a ramas constanta,inca ma hranesc cu imaginea ta,defapt cu imaginea noastra iubindu-ne,cu imaginea noastra de odinioara,neconturata,neclara,schitata vag pe un monitor vechi si o unitate mult prea incarcata,plina de retele si totusi atat de reala,ideala chiar.

-Tu simti ca am atins idealul?
-Nu.
-De ce nu,esti mult prea sec,
-Idealul de aia se numeste ideal,idealul e ceva la care speri dar pe care nu il atingi,idealul te face sa evoluezi,de ce ai vrea sa atingem idealul?
-Dar cine a zic ca as vrea sa atingem idealul?
-Pai,nu inspre asta bateai?cel putin din prima intrebare.
-Nu,voiam sa iti vad reactia,voiam sa simt ca inca esti acolo,aici ,oriunde,vreau sa ne iubim prosteste,vreau sa ne iubim cu greseli ,vreau sa fim defecti,dar defectiunile noastre sa fie pe aceeasi unda,
-Si daca nu avem defectiuni?
-Atunci de ce ne-am mai iubi unul pe celalalt?! ne-ar ajunge iubirea de sine si admiratia celor din jur
-Eu nu am parte de admiratia lor,poate cel mult de dispret
-Eu te iubesc,oricum ai fi
-Promite-mi!
-Nu te increde in promisiuni,invata sa descoperi pe parcurs,ai incredere?
-Am!
-Ti-am mai zis sa nu te increzi in promisiuni?
-Dar tu nu promiteai nimic
-Exact.Promiteam tot,
-Iar nu te inteleg...
-O sa ma intelegi,la momentul potrivit,momentan iubeste-ma asa,neinteles de mult
-Te
-Shh,nu o spune cu voce tare,spune-i inimii sa-mi sopteasca
-Lipeste-ti capul de sanul meu si zi-mi daca auzi
-Aud,aud cum traiesti,aud cum traiesc prin tine...sa nu pleci,vreau ca sunetul sa aiba ecou in trupul meu,tine-ma strans in brate,sa nu-mi dai drumu
-Nu,niciodata!

Chiar daca timpul schimba si lasa uitarii tot ce a existat,sa nu uiti sa ma lasi sa mai traiesc prin tine din cand in cand,daca te-ai uita in urma ...ai vedea doar praf.

13

Am construit amintiri din cuvinte.

Am invatat ca desi totul pare sa se disperseze in umbrele timpului ,cuvintele raman.
"Timpul este ucigasul perfect".Nu?!

Puncte,umbre,linii,urme->cuvinte

-Te iubesc?
-Inca.

-Te iubesc?
-Nici nu trebuie sa conteze.

-Te iubesc?
-Te iubesc!

13 Cuvinte: tacere,urlet,durere,amintiri,lacrimi,nori,pamant,cer,eu,tu ,el,noi, disperare

neterminat

Nu stiu cum sa incep...desi tot timpu am stiut mai mult sa incep decat sa termin,defapt nici macar nu termin vreodata..nu ,nu termin nimic din ce incep,niciodata nu mi-a placut sfarsitul,am preferat mereu inceputul.Un singur lucru cred ca il voi termina definitiv si sper ca pe acela sa nu pot sa il las neterminat.Oamenii mor..tot ce exista vreodata moare.Si eu voi muri ,atunci voi termina cu existenta mea,ironic cum primul lucru terminat din existenta mea va fi chiar terminarea existentei.Si nici macar nu pot eu sa ma laud cu asta pentru ca nu e existenta mea ca sa termin cu ea,e o existenta banala suspendata in timp si galaxii ,nu e speciala decat prin faptul ca e stricata.O existenta stricata,cine si-ar dori asa ceva?
Ma condamn in fiecare zi ca poate i-am luat locul cuiva ce merita mai mult ca mine asta,cuiva cu scopuri ,cuiva cu dorinta de a-si trai propria existenta si nu de a o renega.
Totul se invarte in amintiri,noi insine suntem o amintire,suntem o amintire a nasterii noastre,nasterea noastra este o amintire a unei clipe de suspans ,clipa e amintirea unei prime intalniri cu trupuri arzatoare prin haine subtiri de vara,trupuri ce se ating si se doresc,
trupuri ce se vor si au certitudinea ca se vor uni,trupuri goale de inhibitii si pline de extaz.
Regret si defapt nu regret nimic,regret ca nu mai esti si totusi nu pot sa regret asta pentru ca ar insemna sa iti minimalizez existenta si fericirea,regret ca nu mai esti aici dar nu trebuie sa regret nici asta pentru ca probabil nici nu ai mai vrea sa fii.Regret ca nu iti respect amintirea si totusi daca nu as face-o cum m-as mai invinui ca regret asta?
E rau cand realitatea te loveste cand te astepti mai putin,cand te trage de maneca
si spune "copile fugi prea departe de adevar,avanta-te in vise da nu uita de noi",e crud sa
ti se darame in cateva secunde tot ce ai construit intr-o viata.E rece sa stii ca nu ai ce face
sau ca nu ai puterea ori tragerea de inima si devii si tu mai crud si sa infrunti cu demnitate
razboaiele ce te asteapta.Pacat,demnitatea mea a murit odata cu tine,ciudat e ca nu mi-o vreau inapoi,nu vreau ca remuscarile trecute sa coalizeze cu cele actuale,ce e mult strica si ce e
putin cateodata nu e de ajuns.
Sa termin? poate asa ar trebui si asa nu am niciun sens...
Dar nu stiu cum sa termin
Las spatiul liber pentru cine vrea sa il continue,eu nu mai vreau ..am prea multe spatii libere de umplut si deja nu mai am cu ce sa le incarc.

azi te-am visat,te-am visat si maine dar inca nu stiu asta,ieri te-am visat,asta stiu sigur.

azi : prezent? - da cu tine
ieri: trecut? - nu, tot prezent dar inradacinat mai puternic
maine: viitor? -nu,tot prezent,dar nu inca prezentul nostru,
ai rabdare,urmeaza
Rabdare.
Rabdarea este singurul lucru pe care oamenii il pot si nu il pot avea in acelasi timp.
Nerabdator sa ii vezi chipul.
Rabdator si o vesnicie ca sa i-l astepti.

-Ma iubesti?
-Da.
-Spune-mi-o!
-Te iubesc!
-Nu e de ajuns,repeta.
-Te iubesc mai mult decat iubeste soarele cerul si umbra pamantul!
-Nu,te rog nu hiperboliza,spune-mi simplu si sincer.
-Te iubesc!
-Tipa!
-TE IUBESC!
-...te pierd...de ce faci numai ce iti spun eu?
-...pentru ca...pentru ca...te iubesc:)
-Te-am regasit
-Ne iubim?
-Ne iubim!

Imaginatie.
Iubirea trecuta peste granitele realului,iubire luciferica, trairi afective trecute de concret si tactil=Imaginatie
I-m-a-g-i-n-a-t-i-e

plutesc,cad,ma ridic,plutesc.
te iubesc?te iubesc!
cad? ma ridici
plutesc?plutesc?
plutim!

cautand fericirea absoluta uitam de noi,uitam de el si ea ,uitam de soare si de luna ,uitam de briza,uitam sa fim oameni,uitam uitarea si pierdem speranta.
Uitam.

Te vreau.Ma mai vrei?


Ma pierzi,ma uiti.

Drum bun.Eu mai raman doar un moment...

ZBOARA- catre cea mai putin stralucitoare stea.
Contempleaza-i firea plapanda si ia-o la pieptul tau. Ocroteste-o.Fur-o din regatul ei de cristal si du-o cu tine.
Du-o departe ,atat de departe incat sa-si uite trecutul si
tristetea.Alearga cu ea pe nisipul fierbinte pana cand veti
cadea in abisul unui vis sub protectia lui Ra.Reda-i mandria.
Aprinde-i focul ce ardea odata in ea cu soapte dulci si
sarutari calde.Reda-i stralucirea.Reinvat-o sa iubeasca.
Pune-o pe un piedestal de foc.Focul pasiunii tale.Iubest-o.
Ea iti va darui lumina vesnica...

hai ...

Hai sa tesem o panza cu fir de matase, cu amintiri si dorinte.Hai sa o prindem cu
corzi de chitara de suflet.
Hai sa ne construim un viitor din soapte si atingeri.
Hai sa abstractizam trecutul intr-o opera de arta din muzeul inimii tale.

hai sa iubim...
hai sa fim iubiti...

Hai sa cream fluturi din praf de creta si lacrimi de bucurie,din zambete si
imbratisari.
Hai sa ii trezim la viata daruindu-le suflet .
Hai sa ii coloram cu priviri gingase.
Hai sa le dam drumu in Cer.
Hai sa le coordonam zborul in pasi de dans.

hai sa ma ai.
hai sa iti ofer infinitul noptilor fierbinti de vara...
hai sa mirosim a tei.

Marea si sufletul

Imi intra o scoica in picior si Marea in suflet....
Usor ,usor simt ca imi dai drumu la mana.De ce te indepartezi de mine si imi iei sufletul cu
tine?
Nu stii ca acolo e Marea?..cum o sa traiesc fara ea?! O sa am pacate si voi ramane un trup
incatusat in lanturi de fier printre mormane de fier si de beton, strazi pline de noroi si obsesii,
planuri machiavelice ale unor condamnati la tonuri de negru...
Negru ca dermatograful curvei de la Unirea, cu buzele rosii si trupul sfasiat de atatea corpuri
straine infometate de pantecul ei fierbinte si parul ei lung.Ochii ii pastreaza atatea imagini
crude pe care mintea refuza sa le recunoasca. Isi refuleaza amarul in doua lacrimi seci si o
ultima tigare.Trage de trei ori din ea,nu apuca sa o termine,o masina se opreste langa, dupa
portiera asteapta un nou trup hamesit de pielea ei..sau poate unul vechi.
Preiau asupra-mi toate grijile ei,sentimentele si starea de detasare,e greu...asa ma simt si eu,
desi trupul si sufletul meu nu e impartit la sute de umbre ci iti apartine.
Ia-ma din nou de mana si hai sa ne daruim Marii...ea va stii sa ne salveze

aria hazardului

...un cuvant,o fraza..niste semne grafice asezate cu grija intr-un
mesaj menit sa ne uneasca.Pas cu pas ,cuvant cu cuvant...usor pierduta
in discutii interminabile,in sentimente dezvaluite intr-un patrat colorat pe
monitor luminos,a fost de ajuns, sa inunde lumea sufletului meu cu
mii de sentimente controversate,mintea si sufletul intrau intr-o polemica
existenta de sute de ani si pentru altii dar irelevanta pana acum pentru mine.
Ma pierd usor intr-un abis al unei lumi perfecte inexistente cu fiecare
cuvant scris in times new roman cu caractere de 12 cu space si cu enter ce
fac un colt al monitorului sa tresare exaltat intr-o lumina puternica portocalie,
o lumina,un vis ..un scop..un gand si poate un sentiment ,poate o expresie ..
poate un infinit inca neregasit,poate nu te cunosc indeajuns de mult ,dar sigur
te cunosc destul de mult sa stiu cat de multe simt pentru tine...incerci sa pleci,
nu pot sa te las...oricat de rece ai fii tot te-as dori .
Vreau sa te simt acum aproape,sa te joci cu degetele usor pe spatele
meu ,sa-mi faci sira spinarii clapele pianului tau si sa iti canti ariile de
melodii o noapte intreaga si cand termini trupul meu tremurand sa strige..nu
nu e indeajuns de puternic..sa urle ca mai vrea ,un bis ,inca o noapte traita
la nesfarsit ,rasuflarea mea sa iti mangaie usor obrazul ..sa ne unim intr-o
imbratisare mai eterna si mai mare decat coloana infinitului.
Dar ...dar vine acel dar care nuanteaza si in tonuri de gri..caci nu-mi
permit culori incat “vreau'ul” sa se metamorfeze in pot ...nu ,nu sunt destul
de bogata inca sa imi permit recreerea unei scene cu proprii actori in cele mai
vii culori..momentan imi permit decat scena..scena ,altarul unei posibile idile ,scena ..scena si scenariul..un scenariu care pe plan realistic nu va avea
niciodata o finantare..sau un regizor demn sa il concretizeze ,sa il materializeze dar idealistic el este cel mai bun scenariu al unei lumi lipsite de
sentimente, de vise si de sperante.
Momentan aceeasi sintagma (probabil cea mai cruda auzita pana acum)
imi rasuna in minte :”timpul imparte,distanta desparte” ,dar sufletul refuza sa
intre in jocul acesta al hazardului cu constiinta...sufletul inca iubeste ..sus pe
terasa unui bloc cu stelele de partea sa..el nu vrea sa joace jocuri in care riscul
de a pierde este mai mare decat al castigului,sufletul viseaza..te viseaza.
Asa ca nu zic adio...

Vama sufletelor pierdute

E seara si luminile orasului palpaie ,usor ,in oglinda ei de'argint.
Incadreaza un chip ,o reflexie a unei crude realitati,nu se recunoaste ..nu ,nu
poate fi ea asta,oglinda minte,toti mint...toti O mint.
Cu ochii sufletul pierdut isi despleteste parul,asa cum o facea cu ceva timp
in urma..asa cum o facea pentru El. Deodata o racoare o invaluie si mirosul
lui ii inunda simturile,tresare si ii e frica sa se intoarca dar nu poate sta asa
, mii de sentimente o fac sa vibreze , inima ii bate de 3 ori mai repede si fara
sa se mai gandeasca se intoarce pregatinduse sa isi reverse toata iubirea
pastrata ,cu grija, in camaruta inimii ei.Frenetic sare de pe scaun si se arunca
inspre El imbratisandu-l..dar imaginea se disperseaza ,vantul inceteaza sa mai
bata si ea realizeaza cu stupoare ca lasase geamul deschis si tricoul lui tot pe
pervaz imbibat in parfum ..dar simtise..simtise ceva in maini ,deschise
pumnul inclestat in imaginea lui si descoperii scrumul..scrumul ultimei lui
tigari.Nu aruncase nici macar ce era in scrumiera..nu voia sa profaneze
ultimele amintiri lasate de El.
Cade pe podeaua rece, de lemn de cires.Rece ...rece ca sufletul
ei,rece ca buzele lui cand I le sarutase pentru ultima oara in viata asta.
Trupu-i inert zace fara vlaga in balta ramasa in urma spargerii clopotului
de cristal umplut cu vise si idealuri,atingeri si sarutari..soapte pierdute pentru
vesnicie.Cu o ultima miscare spasmatica isi pune mainile pe pantec si il
strange pana cand simte o alta inima batand..dar se pare ca nici cu doua inimi
in acelasi trup nu poti spune ca traiesti.Plange,isi plange sufletul,isi arunca
regretele..se dezbraca de parfum si de ea..o doare..o doare atat de rau.
...dupa cateva ore de sevraj,un sevraj cauzat de lipsa lui,isi impune
sa se ridice..El si-a dorit tot timpul ca ea sa fie mai puternica..isi inalta trupul
fragil si merge la fereastra incrustata cu atatea dimineti tarzii si scrie..ii scrie
un ultim mesaj cu scoici pe nisip,in cutiuta lor in care tot timpu era
scris cate ceva..aproape ca a uitat cum se scrie..formeaza din scoici tot ceea ce
mai voia acum sa ii zica..”Asteapta-ma...”si o indreapta spre cer..trecuse
seara dar inca mai avea timp,nu rasarise inca soarele...
Cu camasa de in pe care el i-o daruise fugi ..fugi cat putu de tare
pe scari ..lasase usa deschisa dar nu mai conta,se va intoarce cu el ..fuge la
gara..cu talpile goale pe zapada rece..uita sa respire...fuge.
Intr-un final ajunge,se uita pe panou ,e fericita pentru prima oara in ultimele
luni.Ajunsese la fix ,soarele nu rasarise si trenul spre Vama inca nu plecase .
Mai avea un minut..alearga pe peronul gri ,cu zambetul pe fata..alearga si il
vede ,striga cu ultimele puteri :”Asteapta-ma..Te iubesc!”si se arunca..
Acum trenul a dus-o unde a vrut..in Vama..in Vama sufletelor pierdute... .