e singura acum si nu se simte in siguranta ...nu ii place singuratatea,niciodata nu i-a placut si niciodata nu ii va placea,ideea ca la un moment dat va muri o sperie doar pentru simplul fapt ca se gandeste ca va ramane singura in cosciug.. e frig pretutindeni ,sufletul ei a devenit un taram antartic neinteles si nepatruns de nimeni,afara ploua iar ea nu mai are lacrimi sa planga..au parasit-o toti ,nimeni nu o iubeste ....isi arunca in graba tricoul inca nespalat de alalteri si isi ia vechii blugi ,baschetii sunt rupti de ratacirile aditionale ale sufletului ei ..se simte mai bine asa, nu mai conteaza cum arata oricum o sa ii spele ploaia..iese rapid ,nu mai are timp de lift vrea sa plece sa isi spele sufletul poate il dezgheata.
in scara blocului surprinde niste copii ce torturau o pisica,saraca isi dadea ultima suflare..se regasea in trupul spasmatic si urletele mute de durere ale animalului ...repulsia fata de acele chestii numite copii o facuse sa regurgiteze litrul de cola combinat cu cafea baut cu o ora in urma ,iesi plangand de acolo ..noroc ca ploaia ascunde lacrimile..
"Si ratacind ca un strain ei adesea ii se pare
Ca soarele mai des apune decat rasare" se regasea in melodie si versurile ii
reveneau
ca niste flashuri in timp ce alerga pe strada..in jur era plin de cupluri cuibarite
calduros sub o umbrela noua si colorata sau grupuri ce pareau mai degraba
amuzate
decat enervate de ploaie..ea ramanea tot singura ..e trist ..
vantul ii aduse din zbor o
umbrela uzata si decolorata..se pare ca totusi exista o speranta si pentru ea..
lua
umbrela asa rupta cum era si se aseza pe scara primului bloc continuand sa
contureze scenarii mortuare. era acum hotarata si fara cale de intoarcere...
(end of part one)
not the end u sherlock
