vineri

Vama sufletelor pierdute



E seara si luminile orasului palpaie ,usor ,in oglinda ei de'argint.
Incadreaza un chip ,o reflexie a unei crude realitati,nu se recunoaste ..nu ,nu
poate fi ea asta,oglinda minte,toti mint...toti O mint.
Cu ochii sufletul pierdut isi despleteste parul,asa cum o facea cu ceva timp
in urma..asa cum o facea pentru El. Deodata o racoare o invaluie si mirosul
lui ii inunda simturile,tresare si ii e frica sa se intoarca dar nu poate sta asa
, mii de sentimente o fac sa vibreze , inima ii bate de 3 ori mai repede si fara
sa se mai gandeasca se intoarce pregatinduse sa isi reverse toata iubirea
pastrata ,cu grija, in camaruta inimii ei.Frenetic sare de pe scaun si se arunca
inspre El imbratisandu-l..dar imaginea se disperseaza ,vantul inceteaza sa mai
bata si ea realizeaza cu stupoare ca lasase geamul deschis si tricoul lui tot pe
pervaz imbibat in parfum ..dar simtise..simtise ceva in maini ,deschise
pumnul inclestat in imaginea lui si descoperii scrumul..scrumul ultimei lui
tigari.Nu aruncase nici macar ce era in scrumiera..nu voia sa profaneze
ultimele amintiri lasate de El.
Cade pe podeaua rece, de lemn de cires.Rece ...rece ca sufletul
ei,rece ca buzele lui cand I le sarutase pentru ultima oara in viata asta.
Trupu-i inert zace fara vlaga in balta ramasa in urma spargerii clopotului
de cristal umplut cu vise si idealuri,atingeri si sarutari..soapte pierdute pentru
vesnicie.Cu o ultima miscare spasmatica isi pune mainile pe pantec si il
strange pana cand simte o alta inima batand..dar se pare ca nici cu doua inimi
in acelasi trup nu poti spune ca traiesti.Plange,isi plange sufletul,isi arunca
regretele..se dezbraca de parfum si de ea..o doare..o doare atat de rau.
...dupa cateva ore de sevraj,un sevraj cauzat de lipsa lui,isi impune
sa se ridice..El si-a dorit tot timpul ca ea sa fie mai puternica..isi inalta trupul
fragil si merge la fereastra incrustata cu atatea dimineti tarzii si scrie..ii scrie
un ultim mesaj cu scoici pe nisip,in cutiuta lor in care tot timpu era
scris cate ceva..aproape ca a uitat cum se scrie..formeaza din scoici tot ceea ce
mai voia acum sa ii zica..”Asteapta-ma...”si o indreapta spre cer..trecuse
seara dar inca mai avea timp,nu rasarise inca soarele...
Cu camasa de in pe care el i-o daruise fugi ..fugi cat putu de tare
pe scari ..lasase usa deschisa dar nu mai conta,se va intoarce cu el ..fuge la
gara..cu talpile goale pe zapada rece..uita sa respire...fuge.
Intr-un final ajunge,se uita pe panou ,e fericita pentru prima oara in ultimele
luni.Ajunsese la fix ,soarele nu rasarise si trenul spre Vama inca nu plecase .
Mai avea un minut..alearga pe peronul gri ,cu zambetul pe fata..alearga si il
vede ,striga cu ultimele puteri :”Asteapta-ma..Te iubesc!”si se arunca..
Acum trenul a dus-o unde a vrut..in Vama..in Vama sufletelor pierdute... .

Un comentariu:

Mind Tricks spunea...

alearga si il vede ,striga cu ultimele puteri :”Asteapta-ma..Te iubesc!”
Chiar daca ti-am mai zis ca imi place asta, simt nevoia acuta de a ma repeta.