miercuri

neterminat


Nu stiu cum sa incep...desi tot timpu am stiut mai mult sa incep decat sa termin,defapt nici macar nu termin vreodata..nu ,nu termin nimic din ce incep,niciodata nu mi-a placut sfarsitul,am preferat mereu inceputul.Un singur lucru cred ca il voi termina definitiv si sper ca pe acela sa nu pot sa il las neterminat.Oamenii mor..tot ce exista vreodata moare.Si eu voi muri ,atunci voi termina cu existenta mea,ironic cum primul lucru terminat din existenta mea va fi chiar terminarea existentei.Si nici macar nu pot eu sa ma laud cu asta pentru ca nu e existenta mea ca sa termin cu ea,e o existenta banala suspendata in timp si galaxii ,nu e speciala decat prin faptul ca e stricata.O existenta stricata,cine si-ar dori asa ceva?
Ma condamn in fiecare zi ca poate i-am luat locul cuiva ce merita mai mult ca mine asta,cuiva cu scopuri ,cuiva cu dorinta de a-si trai propria existenta si nu de a o renega.
Totul se invarte in amintiri,noi insine suntem o amintire,suntem o amintire a nasterii noastre,nasterea noastra este o amintire a unei clipe de suspans ,clipa e amintirea unei prime intalniri cu trupuri arzatoare prin haine subtiri de vara,trupuri ce se ating si se doresc,
trupuri ce se vor si au certitudinea ca se vor uni,trupuri goale de inhibitii si pline de extaz.
Regret si defapt nu regret nimic,regret ca nu mai esti si totusi nu pot sa regret asta pentru ca ar insemna sa iti minimalizez existenta si fericirea,regret ca nu mai esti aici dar nu trebuie sa regret nici asta pentru ca probabil nici nu ai mai vrea sa fii.Regret ca nu iti respect amintirea si totusi daca nu as face-o cum m-as mai invinui ca regret asta?
E rau cand realitatea te loveste cand te astepti mai putin,cand te trage de maneca
si spune "copile fugi prea departe de adevar,avanta-te in vise da nu uita de noi",e crud sa
ti se darame in cateva secunde tot ce ai construit intr-o viata.E rece sa stii ca nu ai ce face
sau ca nu ai puterea ori tragerea de inima si devii si tu mai crud si sa infrunti cu demnitate
razboaiele ce te asteapta.Pacat,demnitatea mea a murit odata cu tine,ciudat e ca nu mi-o vreau inapoi,nu vreau ca remuscarile trecute sa coalizeze cu cele actuale,ce e mult strica si ce e
putin cateodata nu e de ajuns.
Sa termin? poate asa ar trebui si asa nu am niciun sens...
Dar nu stiu cum sa termin
Las spatiul liber pentru cine vrea sa il continue,eu nu mai vreau ..am prea multe spatii libere de umplut si deja nu mai am cu ce sa le incarc.

Un comentariu:

Simona spunea...

Nu, nu termina.Găseşte podul, agaţă-te de el şi lasă în urmă prăpastia.