aria hazardului

...un cuvant,o fraza..niste semne grafice asezate cu grija intr-un
mesaj menit sa ne uneasca.Pas cu pas ,cuvant cu cuvant...usor pierduta
in discutii interminabile,in sentimente dezvaluite intr-un patrat colorat pe
monitor luminos,a fost de ajuns, sa inunde lumea sufletului meu cu
mii de sentimente controversate,mintea si sufletul intrau intr-o polemica
existenta de sute de ani si pentru altii dar irelevanta pana acum pentru mine.
Ma pierd usor intr-un abis al unei lumi perfecte inexistente cu fiecare
cuvant scris in times new roman cu caractere de 12 cu space si cu enter ce
fac un colt al monitorului sa tresare exaltat intr-o lumina puternica portocalie,
o lumina,un vis ..un scop..un gand si poate un sentiment ,poate o expresie ..
poate un infinit inca neregasit,poate nu te cunosc indeajuns de mult ,dar sigur
te cunosc destul de mult sa stiu cat de multe simt pentru tine...incerci sa pleci,
nu pot sa te las...oricat de rece ai fii tot te-as dori .
Vreau sa te simt acum aproape,sa te joci cu degetele usor pe spatele
meu ,sa-mi faci sira spinarii clapele pianului tau si sa iti canti ariile de
melodii o noapte intreaga si cand termini trupul meu tremurand sa strige..nu
nu e indeajuns de puternic..sa urle ca mai vrea ,un bis ,inca o noapte traita
la nesfarsit ,rasuflarea mea sa iti mangaie usor obrazul ..sa ne unim intr-o
imbratisare mai eterna si mai mare decat coloana infinitului.
Dar ...dar vine acel dar care nuanteaza si in tonuri de gri..caci nu-mi
permit culori incat “vreau'ul” sa se metamorfeze in pot ...nu ,nu sunt destul
de bogata inca sa imi permit recreerea unei scene cu proprii actori in cele mai
vii culori..momentan imi permit decat scena..scena ,altarul unei posibile idile ,scena ..scena si scenariul..un scenariu care pe plan realistic nu va avea
niciodata o finantare..sau un regizor demn sa il concretizeze ,sa il materializeze dar idealistic el este cel mai bun scenariu al unei lumi lipsite de
sentimente, de vise si de sperante.
Momentan aceeasi sintagma (probabil cea mai cruda auzita pana acum)
imi rasuna in minte :”timpul imparte,distanta desparte” ,dar sufletul refuza sa
intre in jocul acesta al hazardului cu constiinta...sufletul inca iubeste ..sus pe
terasa unui bloc cu stelele de partea sa..el nu vrea sa joace jocuri in care riscul
de a pierde este mai mare decat al castigului,sufletul viseaza..te viseaza.
Asa ca nu zic adio...