vineri

nimic


ploua , cu cei mai reci stropi ce au secat vreodata cerul...camera e fierbinte dar mie mi-e frig.ma uit pe geam,sufletul meu a iesit singur pe strada ,m-a lasat in urma, calca pe liniile trase neglijent pe asfalt de un copil,liniile unui joc al carui nume nu-l mai tine minte...a uitat sa se joace...e impasibil,oricum ploaia sterge creta ,arunca o piatra intr-o balta si pleaca...pleaca spre nicaieri

Un comentariu:

nu e nevoie de nume spunea...

Lasa-ti sufletul sa zburde-n noapte daca vrei suflet de copil...altfel vei imbatrani prea rapid