si n-ai venit ,desi promisesei, a fost poate ultima oara cand voi fii stat sa te astept...
ciudat ,stand singura pe banca rece in aerul umed iti simteam parfumul ,
imi inunda toate simturile,imaginea ta devenise atat de puternic reliefata in imaginatia mea
incat daca as fii fost in stare sa eliberez ultima gura de aer ,
imbibata in gustul tau ,ce am inspirat-o probabil ca as fii putut crea cea mai fidela holograma a ta...
dar nu am facut-o ,imi era frica sa expir ,sa expir poate ultima dovada a existentei tale in lumea mea ...si desi nu ai venit nu am putut sa plec,ceva ma tinea legata de piatra aia rece si cruda ,vroiam sa strig ca te urasc dar nu urasc decat pamantul care te tine ...in curand ma sufoc cu ultima ta suflare ,in curand vom fii iarasi impreuna doar daca...doar daca ma astepti ,te simt din ce in ce mai aproape..ma prabusesc usor ,nu nu o sa dau drumul aerului din mine..ma desprind usor de sol si ma uit in urma ,inca iti tin suflarea in mine ..te vad ,intinde mana si prinde-ma ,...si in urma a ramas doar praful si piatra ce-i despartise odata devenise altarul in care ei isi inchina acum iubirea vesnica...si stii ce?..ce?..te iubesc:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu